Poate

M-am îmbolnăvit de tine
Mi-ai intrat în vine.
Am înnebunit
Păcat făgăduit.

Mi-e rău şi-mi pare dor
Pieptul urlă că mor.
Dar tu…
Tu nu.

Simt că-mi eşti abis
Când puteai fi vis.
Pierdută iar
Dar, dar…

Tu zbori în mare
Eu mă-nec în zare.
Lumină învolburată
Pier întunecată.

Anunțuri

VAMA VECHE

Mi-e dor şi rău de dor

E cald, e ploaie, e vifor.

Mă dor şi ochii de tine

Şi plânge şi astăzi şi mâine.

 

Te vreau, te am, te ador.

Ai fost, ai trecut, te omor.

Nu vrei, te chem şi plânge

Nu eşti, te chinui în sânge.

 

Eşti bine, eşti mâine,

Eşti soare, ‘mi-eşti pâine.

Eu sunt, te privesc

Afara. E ger. Te doresc.

 

Ah, vine furtuna!

Eu soare, tu luna.

Căldură, lumină,

Casa, chibrite, benzină.

 

E beznă pe cer

Cu marea alături te chem..

Gând de mult pierdut

Ai fost, ai trecut.

 

Răceală şi valuri

Aşteaptă spărgându-se de maluri

Să vii la mine-n gând.

Mi-ai fost şi înger pe pământ.

 

Şi demon ai fost.

Acum scriu versuri fără rost.

Nevoie de tine. La mare

Sufletul nu-mi mai are răbdare.

Vârf de creion

Am nevoie de tine ca de aer în plămâni

Şi nu e nimic romantic în asfixiere.

Mi-ai plantat trandafiri în torace

Iar acum c-au crescut îmi înţeapă ceasul.

Mi-ai intrat în vene ca un ac de seringă

Iar dependenţa te dă afară tot mai des.

M-ai prins de picior şi m-ai ţinut pe pământ

Acum zbor peste amintiri, ele sunt eu.

Aripile-mi sunt ude de lacrimi

Mă întorc acasă şi zâmbesc în sfârşit.

Mai

Her blog

Mai aproape de vise, mai departe de ce inseamna noi… Mai departe de lume, mult mai departe ramanem amandoi.

Mai… vino sa imi spui ca o sa fie bine!
Mai alinta-ma, iubeste-ma, hai langa mine!

„Urasc jurnalele dar te iubesc atat de mult pe tine incat as urla de fiecare data cand te simt in sangele ce-mi curge in vene. Scriu sa ma eliberez de o povara amara; iti mai aduci aminte cum era ast’ vara?
Era frumos. As spune ca s-a terminat dar nici nu incepuse. Eu ma minteam frumos si te visam – iar tu disparusei.”

Mai aproape de mare, mai departe de nori. Mult prea departe de fericire suntem amandoi. Ne desparte o viata. Ne desparte un principiu. Mai aproape de viciu, departe de sacriciu.

Mai… 1 mai departe de altul.

Vezi articol original

Viaţă după moarte

Ochii tăi de ciocolată cu mentă mi-au rămas în minte

Şi zâmbetul larg ce vorbeşte fără de cuvinte.

Aş vrea să ard sub mâna ta la fel ca o chitară,

Să fiu imnul tău, răsăritul din vară.

Să scrii despre mine, să nu-mi frângi inima,

Să fiu pentru tine ca cerul pentru-o stea.

Să rupi bucăţi din tine să mă ţii în viaţă,

Să fiu ca laptele ce-l pui în cafea de dimineaţă.

De cer prea mult, urăşte-mă!

De mă iubeşti, doar cântă-mă!

Durere

Ştii momentul acela când simţi că mori? Că totul în jurul tău se năruie? Că nimic nu are sens? Când simţi că nimeni nu-ţi mai poate aduce aminte cum e să zâmbeşti? E groaznic, ştiu..
Dar ştii cum e să simţi că mori şi iei naştere din nou? Să simţi că nimic nu va mai avea sens în veci? Că frigul care îţi intră acum în oase nu va mai ieşi niciodată? Că soarele nu va mai apărea mâine dimineaţă la geamul tău? Ştii cum e?
Eu da.. Viaţa mea pare un lung prilej pentru durere. Inspir durere, expir suspine, inima îmi bate în zig-zag, iar capul îmi crapă în două când TU nu eşti. Durerea devine una cu mine, eu una cu ea. Pământul ne-a creat împreună şi nu ne mai desparte.
Dar totul e bine, suferinţa face parte din viaţă, la fel şi momentele fericite, la fel şi zâmbetele.
Zâmbeşte!

Jurământ

Şi-aştept să vii, să-mi spui că-ţi pare rău
Dar n-o să se întâmple decât în visul meu.
Dar o să uit curând de toată iubirea ta,
Să te ferească Domnul atunci de furia mea!
Căci ai minţit, m-ai rănit şi ai plecat,
Curând o să fii tu cel judecat.
Şi o să-ţi pară rău de tot ce ai făcut
Dar eu voi fi iertat şi poate am să uit…
Dar sper să mă cauţi în oricine,
Să nu mă găseşti şi să-ţi fie dor de mine.
Să simţi şi tu ce-am simţit eu,
Când te iubeam şi nu credeai,
Când eu muream şi nu vedeai…

Penitenciar

Aş prefera să fiu drogată,
Să-mi fie rău, să nu pot să-mi revin.
Decât să mă îndrăgostesc de tine
Să-mi umplu inima cu venin.

Doar dorul îmi este acum soră,
Durerea tată, iar mamă n-am.
Căci dragostea mi-a fost furată
Când mai puţin mă aşteptam.

Aş prefera să fiu nebună,
Să stau închisă-n balamuc.
Tot cred că m-aş simţi mai bine,
Decât fără inimă în trup.

Ce greu îmi este fără tine,
Sufletu-mi plange iar şi iar.
Mă-mpac mai bine cu singurătatea
Şi scriu pe zid în penitenciar.

Căci am ucis pentru iubire,
Dar n-am primit nimic în schimb.
N-am vrut decât un gram de fericire
Dar m-ai făcut doar să mă mint.

Că cerul meu e luminos,
Credeam că totul e în armonie.
Dar degeaba ai tu chip frumos,
Dacă tot ce-atingi intră-n agonie.

Cuvintele dor

Mă simţeam de parcă-mi înfigea cineva ace-n inimă,
Fiecare cuvânt mă făcea să mor şi să iau naştere din nou.
Eram ca un copil care rămânea fără jucăria preferată
Şi sângele se scurge încet-încet pe toată mâna stângă.
Foaia albă devine una cu fiinţa mea
Odată cu fiecare picătură care se desprinde din mine.
Vânătaia de pe degetul mijlociu pare mai mare,
Iar caloriferul plânge şi acum după despărţirea de pumnul meu.
Lacrimile se scurg alene pe obrajii roşii de la atâtea palme.
Parcă e-un suflet în mine care vrea să iasă
Şi mă pedepseşte tot mai des că-l ţin în cuşcă

Albastru

Vorbesc cu peretele alb,
Privesc sângele cum se scurge
uşor din vena mâinii mele stângi.
Ursuleţii de la tine nu vor să-mi zâmbească
Şi nici pisica nu mai vrea să stea cu mine.
Am rămas singură iar.
Doar eu, venele şi lama
de la o ascuţitoare stricată.
Mi-am vopsit părul albastru
poate aşa mă observi.
Creionul nu mai are vârf.
Mina lui se sfârşeşte la fel de repede ca sufletul meu.
Suflet albastru, ce rătăceşte printre nori.
Oare-ţi mai aminteşti de noi?